Întâi, ce este salariul minim pe economie. Un stat hotărăște prin lege că nimeni nu poate fi angajat pe o sumă mai mică decât salariul minim pe economie, fixat ca valoare unde vrea acel stat.
90% dintre țările lumii practică salariul minim pe economie. În unele e mai sus, în altele e mai jos. În România, la această oră, salariul minim net pe economie este de 1.346 de lei pe lună. Suma plasează România printre cele mai jos din UE, dar nu cel mai jos. Și undeva pe la mijlocul lumii, luând în considerare salariile minime din Asia, America de Sud sau Africa.
Sunt țări, unele foarte dezvoltate, cum sunt țările scandinave, care au optat să nu pună un salariu minim.
Originea neplăcută a salariului minim
Primele țări în care s-a stabilit prin lege un salariu minim a fost Australia, spre începutul secolului 20. Motivul inventării salariului minim a fost că muncitorii chinezi sau maori din Australia acceptau salarii foarte mici ca să poată lucra, și asta însemna că populația albă de pe continent era lăsată în afara câmpului muncii.
Așadar, statul a decis atunci să instituie un salariu minim, lăsând pe afară muncitorii care ar fi făcut aceeași treabă ca un alb, pe mai puțini bani. Între timp, motivul inițial politic al introducerii salariului minim, eliminarea sărăciei sau a abuzului angajatorilor asupra muncitorilor, s-a răspândit în toată lumea. Iar economiștii au văzut anumite distorsiuni provocate de această practică.
Există astăzi teorii cum că salariul minim mare din țările din vestul Europei ar fi sursa șomajului mare în rândul tinerilor absolvenți. Neavând experiență, nu pot produce pentru o firmă la fel ca un muncitor avansat, iar firma angajatoare riscă să piardă bani la final și chiar să se închidă. Așadar, preferă să plătească la salariul minim muncă deja calificată.
Alte teorii susțin că salariul minim ar aduce o altă distorsiune în piața muncii. Tocmai cea în care muncitorul calificat este plătit la salariul minim, pentru că… pentru că atât se poate. Și poate pe o piață fără un etalon ar fi putut câștiga mai mult.
Pe undeva, aceste teorii spun că salariul minim nu elimină sărăcia, ci îi elimină pe cei mai puțin instruiți din piața muncii. Din piața muncii legală, pentru că, tot în teorie, salariul minim deschide piața neagră a muncii pentru cei care ar accepta să muncească pe mai puțini bani lunar.
În România e folosit “pe foaie”
Există și așa-numita piață gri. În România, de exemplu, 1 din 4 muncitori români câștigă salariul minim. Dar doar pe foaie. În realitate, câștigă mai mult prin alte forme de plată. Contracte de prestări servicii, drepturi de autor și altele asemenea. Salariul minim fiind folosit în prezent la scară largă ca un vehicul pentru asigurările sociale: plata asigurării de Sănătate, plata asigurării de pensii și plata asigurării de șomaj.
Sunt foarte puțini lucrători români din total care au tot salariul, și nu cel minim, “pe cartea de muncă”. Cei mai mulți lucrează la stat și foarte puțini în companii foarte mari. Motivul pentru care angajatorii din România evită să treacă tot salariul pe cartea de muncă este fiscalitatea foarte mare pe salariu. Pentru ca un angajat să ia un salariu întreg mai mare decât cel minim pe cartea de muncă, angajatorul mai plătește aproape un salariu taxe la stat. E lesne de văzut. Dacă la salariul minim iei în mână 1.346 de lei, salariul minim brut este de 2.230 de lei. Diferența dintre ce iei în mână și brut, merge la stat prin taxe și impozite.