• Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

Exerciții de logică pe seama informațiilor publice

17 Sep 2013
Sfatul expertului

În august, consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, sublinia că puterea de cumpărare a salariului mediu a crescut în România cu aproape 20% de la Revoluție. Informația avea ca sursă Institutul de Statistică și era destinată combaterii criticilor referitoare la inflația mare din România post 1989: dacă salariul mediu a crescut în termeni reali, dând la o parte inflația, acest lucru înseamnă că o ducem mai bine în ciuda tuturor criticilor, nu?

Ei bine, nu neapărat și nu în toate cazurile. De acest lucru și-ar da seama oricine încearcă să filtreze prin propria rațiune aceste cifre și poziții oficiale. Să începem cu inflația. Între 1991 și 2013, creșterea prețurilor de consum (rețineți acest aspect, nu toate prețurile intră în coșul inflației - imobiliarele, de pildă, nu sunt incluse) a fost de peste 165.000% (100 lei vechi de atunci ar fi egal cu 16, 5 de lei noi acum), ceea ce echivalează cu o devalorizare de 99,94%. Dacă facem o comparație cu salariul mediu net în aceeași perioadă, observăm că acesta a fluctuat între 8.263 de lei vechi (iunie 1991) și 1.606 de lei noi (iunie 2013). Dacă indexăm însă cu inflația 8.263 de lei vechi obținem 1.370 de lei noi, ceea ce înseamnă că în ultimii 22 de ani puterea de cumpărare a salariului mediu net a urcat cu 17% deși a existat o inflație astronomică în acest timp. Să însemne oare că o ducem mai bine?

Nu neapărat! este răspunsul scurt și mai departe începem să gândim cu capul nostru. Am fi trăit mai bine dacă:

  1. inflația nu ar fi un reper mai degrabă orientativ, având în vedere diferențele majore în ceea ce privește structura coșului de consum al gospodăriilor între urban și rural;
  2. numărul salariilor medii încasate în urmă cu 22 de ani în țară ar fi apropiat de cel de azi, altfel spus dacă numărul de angajați din economie s-ar fi conservat.

Or, ce constatăm? Numărul de salariați aproape s-a înjumătățit. După Revoluție erau încă 8 milioane de salariați iar acum, în companiile cu mai mult de 4 angajați, n-au mai rămas decât 4,3 milioane. Sigur, asta nu înseamnă neapărat că 4 milioane de persoane bântuie debusolate prin țară (munca la negru nu avea amploarea de acum, iar în urmă cu 22 de ani nu existau cei care munceau afară și care trimit bani acasă), dar în mod cert numărul de venituri medii era mai mare ca acum. În plus, să nu uităm un aspect: majoritatea covârșitoare a salariaților în acest moment câștigă sub nivelul mediu din cauza schimbărilor apărute în realitățile pieței muncii, însă există un număr de poziții foarte bine remunerate care trag în sus salariul mediu. În urmă cu 22 de ani diferențele între salariile mici și cele mari erau mai puțin consistente decât acum.

Apoi, inflația din ultima vreme n-a lovit cu aceeași forță peste tot. Astfel, cel mai mult au crescut prețurile utilităților. De pildă, creșterea prețurilor de consum a fost de 165.000%, dar prețul serviciilor a crescut cu 340.000%. Acest lucru se întâmplă în condițiile în care la servicii sunt incluse apa, canalul, salubritatea, poșta și transportul dar nu și electricitatea, gazele, energia termică (cele din urmă sunt prinse la... mărfuri nealimentare!). Acest lucru i-a lovit în principal pe orășeni deoarece în mediul rural sunt putine gospodării care să aibă simultan încălzire centrală și apa curentă.

Concluzia? Interpretarea oficială, din surse absolut credibile, că o ducem mai bine ca înainte de Revoluție, pe baza observației că puterea de cumpărare a salariului mediu a crescut cu aproape 20%, este adevărată doar în ceea ce privește familia medie de salariați din mediul rural. Dacă vorbim de familia de salariați din mediul urban, sunt șanse mari ca avansul puterii de cumpărare a salariilor să fi fost devorat de inflația reală la oraș (cum spuneam, inflația calculată la nivel de țară reprezintă o medie a consumului urban-rural). Cum însă numărul locurilor de muncă s-a redus simțitor între timp, multe familii au doar un singur salariu pe masă la sfârșitul lunii, ceea ce schimbă radical datele problemei (pentru familia de la oraș situația e chiar dramatică in acest caz).

15.09.2013

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter