Greierele: Mi-am luat o Diplomă, am succesul asigurat în viață, nu trebuie decât să aștept ofertele de angajare... Oare ce mi s-ar potrivi mai bine? Director general, director executiv? Să mă cobor până la director-adjunct?

Furnica: Dar ce scrie pe diploma ta, Greierașule? 

Greierele: Nu știu încă, am lăsat la sfârșit școala generală, m-am gândit să termin întâi universitatea că e mai grea... Nu m-ai sfătuit tu să nu fug de ce e mai greu?

Mai este școala compatibilă cu educația? Ce are o valoare mai mare, reproducerea la comandă a informației sau capacitatea de a gândi critic? Școala pare să exceleze la primul capitol dar nimeni nu-i învață pe copii cum să gândească cu propriul lor cap. Recapitulăm deci punctele slabe ale sistemului centralizat de învățământ și încercăm să promovăm ideea construirii propriei strategii educaționale oferindu-vă câteva ponturi în această direcție. Asta pentru că “școala” s-a separat pe nesimțite de “educație”, devenind mai mult o agenție guvernamentală de baby-sitting în ajutorul părinților ocupați. Cu educația se descurcă însă fiecare cum poate, fie lăsând în seama profesorilor acest detaliu și mirându-se apoi de ce diploma nu mai conferă automat un job, fie încercând să impună propria direcție în procesul de formare intelectuală și profesională și propriile criterii pentru a testa dacă se află pe drumul cel bun. Bonus: te-ai gândit cum ar putea arăta factura studiilor complete ale copiilor?