• Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

Cum e cu banii. Sau, despre diferenta dintre bancheri, vulpi si lilieci

24 Noi 2018
Educaţie

Îmbunătățirea vieții oamenilor s-a făcut în salturi- în cea mai mare parte a istoriei, ştiinţa a progresat cu viteza melcului, iar economia a cam bătut pasul pe loc. Creşterea populaţiei a determinat o creştere corespunzătoare a producţiei, însă acesta a fost un proces deosebit de lent. Au existat cele 3 Revoluții Industriale (acum ne aflăm în pragul celei de-a patra) care au împins dezvoltarea umanității, dar înafara lor dezvoltarea a fost anemică. Dacă în anul 1000 o sută de români produceau într-un an 1000 de găleți, iar în anul 1100, 105 români produceau 1010 găleți, această creștere nu îmsemna mare lucru. În vreme ce astăzi toată lumea este obsedată de creştere, în epoca premodernă oamenii nici măcar nu o conştientizau.



Această stagnare se datora în mare măsură dificultăţilor de finanţare. Fără fonduri, nu era uşor să pietruiești drumurile de pământ, să construieşti poduri şi să amenajezi porturi – şi cu atât mai puţin să concepi noi surse de energie sau să deschizi noi rute comerciale. Banii erau puțini pentru că la vremea aceea creditarea era foarte slabă; iar creditarea era foarte slabă deoarece oamenii nu credeau câtuşi de puţin în creşterea economică; iar oamenii nu credeau în creştere fiindcă economia stagna. Prin urmare, stagnarea se autoperpetua, după cum scrie un professor de antropologie din Tel Aviv.


Să presupunem că locuiţi într-un oraş medieval care suferă de pe urma epidemiei de dizenterie. Vă hotărâţi să găsiţi un leac. Aveţi nevoie de bani ca să amenajaţi un atelier, să cumpăraţi plante medicinale şi substanţe chimice, să plătiţi asistenţi şi să călătoriţi pentru a vă consulta cu medici renumiţi. De asemenea, aveţi nevoie de bani pentru ca voi şi familia voastră să aveţi ce să mâncaţi cât timp sunteţi ocupaţi cu cercetarea. Dar nu dispuneţi de mulţi bani. Îi puteţi aborda pe morarul, brutarul şi fierarul din localitate şi îi puteţi ruga să se îngrijească de toate nevoile voastre vreme de câţiva ani, promiţându-le că, atunci când veţi descoperi în cele din urmă leacul şi vă veţi îmbogăţi, vă veţi achita toate datoriile.


Din nefericire, cel mai probabil, morarul, brutarul şi fierarul nu vor accepta. Ei trebuie să-şi hrănească familiile astăzi şi nu au încredere în leacurile miraculoase. Nu s-au născut ieri şi nu au auzit de când se ştiu de vreo persoană care să fi găsit un nou leac pentru o boală înspăimântătoare. Dacă vreţi provizii, trebuie să plătiţi cu bani gheaţă. Dar cum să faceţi rost de bani dacă nu aţi descoperit încă leacul şi tot timpul vostru este dedicat cercetărilor? Fără nici o tragere de inimă, vă reluaţi lucrul la câmp, dizenteria continuă să-i chinuie pe localnici, nimeni nu încearcă să creeze remedii noi şi nici măcar o singură monedă de aur nu trece de la un om la altul. Aşa a lâncezit economia şi aşa a bătut pasul pe loc ştiinţa.

Ciclului i s-a pus în cele din urmă capăt în epoca modernă, graţie încrederii tot mai mari a oamenilor în viitor, precum şi miracolului creditării. Creditarea este manifestarea economică a încrederii.
 În prezent, dacă vreau să produc un medicament nou, dar nu dispun de suficienţi bani, pot să obţin un împrumut de la o bancă sau să apelez la investitori privaţi şi fonduri de capital de risc. În vara anului 2014, când a izbucnit epidemia de Ebola în Africa de Vest, ce credeţi că s-a întâmplat cu acţiunile companiilor farmaceutice care produceau medicamente şi vaccinuri împotriva acestei boli? Au explodat. Acţiunile Tekmira au crescut cu 50%, iar acţiunile BioCryst cu 90%.


În Evul Mediu, izbucnirea unei molime îi făcea pe oameni să-şi ridice ochii către cer şi să se roage la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor. Astăzi, atunci când aud de vreo nouă epidemie mortală, oamenii pun mâna pe telefoanele mobile şi-şi sună brokerii. Pentru bursa de valori, chiar şi o epidemie este o oportunitate de afaceri.
Dacă suficiente afaceri noi şi riscante au succes, încrederea oamenilor în viitor creşte, creditarea se măreşte, ratele dobânzilor scad, antreprenorii pot atrage fonduri mai uşor, iar economia prosperă. Drept urmare, oamenii au şi mai multă încredere în viitor, economia continuă să crească, iar ştiinţa progresează odată cu ea.


Pe hârtie pare simplu. Atunci, de ce a trebuit omenirea să aştepte creşterea economică până în epoca modernă ca să-şi ia avânt? Vreme de mii de ani, oamenii au avut puţină încredere într-o viitoare creştere nu pentru că erau proşti, ci pentru că asta ne contrazice instinctele, moştenirea evoluţiei şi felul în care funcţionează lumea. Majoritatea sistemelor naturale există în echilibru şi majoritatea luptelor pentru supravieţuire sunt un joc cu sumă nulă în care poţi prospera doar pe seama altuia.


De exemplu, aproximativ aceeaşi cantitate de iarbă creşte anual într-o anumită vale. Iarba susţine o populaţie de circa 10.000 de iepuri, printre care se găsesc şi destui iepuri lenţi, prostănaci sau ghinionişti ce ajung pradă pentru o sută de vulpi. Dacă o vulpe este extrem de isteaţă şi de sârguincioasă şi devorează mai mulţi iepuri decât media, atunci, cel mai probabil, alte vulpi vor rămâne flămânde. Dacă toate vulpile reuşesc cumva să prindă simultan mai mulţi iepuri, populaţia de iepuri va scădea dramatic, iar în anul următor vor rămâne flămânde şi mai multe vulpi. Deşi există fluctuaţii ocazionale pe piaţa iepurilor, pe termen lung vulpile nu se pot aştepta să vâneze cu, să spunem, 3% mai mulţi iepuri pe an decât în anul precedent.


Desigur, unele realităţi ecologice sunt mai complexe şi nu toate luptele pentru supravieţuire sunt jocuri cu sumă nulă. Multe animale cooperează eficient, iar câteva acordă chiar împrumuturi. Cei mai vestiţi creditori din natură sunt liliecii-vampiri. Aceşti lilieci se adună cu miile în peşteri şi pornesc în zbor noapte de noapte în căutarea prăzii. Când găsesc o pasăre adormită sau un mamifer neatent, îi fac o mică incizie în piele şi îi sug sângele. Dar nu toţi liliecii-vampiri găsesc o victimă în fiecare noapte. Ca să facă faţă acestei nesiguranţe, îşi împrumută sânge unul altuia. Un liliac-vampir care nu reuşeşte să găsească o pradă va veni acasă şi va ruga un prieten mai norocos să regurgiteze puţin sânge furat. Liliecii îşi amintesc foarte bine cui au împrumutat sânge, aşa că în altă zi, dacă prietenul se întoarce acasă flămând, va apela la debitorul său, care îi va întoarce favoarea.


Totuşi, spre deosebire de oamenii bancheri, liliecii vampir nu percep niciodată dobândă. Dacă liliacul A i-a împrumutat liliacului B zece centilitri de sânge, B va înapoia aceeaşi cantitate. Şi vliliecii  nici nu folosesc împrumuturile ca să finanţeze afaceri noi sau să încurajeze o creştere pe piaţa sângelui supt. Întrucât sângele este produs de alte animale, liliecii vampiri vampirii nu au cum să mărească producţia. Deşi piaţa sângelui are suişuri şi coborâşuri, liliecii vampirii nu pot presupune că în 2017 va fi cu 3% mai mult sânge decât în 2016, iar în 2018 piaţa sângelui va creşte din nou cu 3%. Aşadar, ei  nu cred în creşterea economică. De-a lungul evoluţiei, vreme de milioane de ani, oamenii au trăit în condiţii asemănătoare cu cele aleliliecilor vampiri, vulpilor şi iepurilor. Iată de ce şi oamenilor le este greu să creadă în creşterea economică.(după o idee a lui Yuval Harari)

 

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter