• Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

O poveste nu foarte lungă

10 Noi 2019
Bugetul tău

”Mă cunoști. Sunt în cercul tău de prieteni. Hainele mele arată ca și când ar fi noi, deși au fost cumpărate în anii în care încă făceam bani. Uitându-te acum la mine nu ai ști că săptămâna trecută mi-au tăiat curentul pentru neplată sau că îndeplinesc toate condițiile pentru a primi ajutor social. Zilele astea mi-am cumpărat ulei la bidon de 5 kg pentru că ieșeam mai ieftin pe litru.  Când vreun prieten mă invită la o bere nu mai comand vin de 15 lei paharul, ci o apă la 330 ml. Am devenit mai modest în alegerile mele.  Meticulos, îmi număr fiecare bănuț în minte.


Am obosit încercând să păstrez aparențele. Un prieten mi-a spus că sunt falit, nu sărac, și că e o diferență între cele două tipuri de oameni. Trăiesc fără cablu, abonament la sală sau programări la frizer. Am învățat să mă tund singur.

Nu mi-au rămas din păcate nici economiile -banii puși deoparte pentru viitoarea pensie. Am cheltuit ultimii bani din economii chiar luna trecută. Nu am niciun apartament scump pe care să-l pot vinde și nici o mătușă bogată care să îmi lase o avere moștenire. Lunile în care nu am avut bani ca să-mi achit facturile mi-au adus pe cap colectorii de creanțe. Mă sună constant, citind fiecare cuvânt din scenariul lor, plângându-mi în mod fals de milă și apoi solicitând aranjamente de plată pe care nu le pot respecta.

Dar eu nu m-am schimbat. Sunt același ca acum 5 ani, când aveam de lucru și îmi mergea bine. Mintea îmi merge la fel, doar că nu am în sluba cui să o pun. La  55 de ani am învățat cum să mimez veselia, dar nu mai sunt multe locuri de muncă pentru cei ca noi.  Mă întreb ce se va alege de mine. Până acum, starea mea de sănătate s-a menținut ok, dar viitorul întotdeauna vine cu surprize. Cei care adună gunoaie erau până acum oameni la care nici nu mă uitam, dar acum îi privesc cu ochi curioși, întrebându-mă dacă poveștile lor nu au început cumva așa cum a început povestea mea”

Am scris această proză scurtă acum un an. E compusă din povestea mea și a altor prieteni buni pe care îi știu și dintre care unii au lucrat la o bancă aici, în București. Am scris-o pentru că eram obosit să mă prefac că eram bine când nu eram. Eram obosit încercând să par normal. Niciunul dintre cunoscuții mei nu vizitau lumea sau cumpărau un apartament în Costa Rica. Foarte puțini din prietenii mei puseseră deoparte cei 15-20% pe care experții ne spun că ne trebuie ca să menținem nivelul de trai la pensie. Prietenii mei, majoritatea între 50 și 60 de ani se confruntau cu problemele celor de vârsta lor. O simplă pierdere a locului de muncă, un diagnostic medical grav sau un divorț îi putea arunca în faliment. Poate că nu am atins pragul cel mai de jos, dar oricând e posibil să-l ating.

Și adevărul e că nu e nevoie de mult. În medie, o familie de români are puși deoparte bani cât să reziste o lună sau două fără venituri. Jumătate dintre noi nu are de unde scoate 1000 de euro, dacă ar apărea o urgență.  Nu sunt singurul în această situație. Sunt oameni printre cei care citesc acest articol  și care sunt în aceeași situație, și dacă tu nu ești chiar tu printre ei, atunci pot fi părinții sau sora ta sau poate prietenul tău cel mai bun. Devenim buni la a părea normali. Rușinea ne ține tăcuți și izolați.

Trăim într-o lume unde succesul este definit de venit. Când spui că ai probleme cu banii, spui de fapt că ești un pierzător. Când ești absolvent de ASE, cum sunt eu, ești de două ori perdant.

Noi, generația Baby Boomers, auzim multe despre cum ne-am subfinanțat pensiile; cum totul e doar din cauza noastră. Suntem acuzați că suntem slabi planificatori și paraziți: toți banii i-am cheltuit pe cafele și apă plată. Că nu ne-a păsat. E drept, cu toții am fi putut economisi mai mult. Dar nu mai putem schimba asta acum.

Milioane de Baby Boomers români nu au ajuns în această situaţie din cauza prea multor vizite la magazinele de la care și-au luat alimente. Am petrecut ultimii 30 de ani încercând să ne dumirim cum e cu capitalismul, luptând cu salariile mici, cu fondurile de pensii tot mai vulnerabile, cu costurile tot mai mari ale casei, ale propriei sănătăți.

Toți ne spun de economii. Dar care economii? Pentru multe familii, nu mai e nimic de economisit după ce au plătit facturile. Ni se spune să punem bani deoparte pentru pensii, dar câți ne pricepem să administrăm riscurile unei investiții?

Lucrurile s-au schimbat mult față de perioada în care munceau bunicii noștri. Atunci, un bărbat de 21 de ani avea o șansă de 50% să trăiască până la 65 de ani. Așadar, se pensiona la 60, mai mergea la pescuit puțin, mai juca o tablă, dar în medie ar fi murit după cinci ani de pensie. Astăzi, lucrurile stau cu totul diferit. Dacă ai în jur de 50 de ani și ești sănătos, o să mai trăiești cu uşurinţă încă 20 sau 25 de ani, Adică o să fie o perioadă foarte lungă de a fi la limita falimentului.

Și atunci, care ar fi soluția? Pnetru că nu va veni niciun prinț pe cal alb care să umble bugetul de pensii. Va trebui să învățăm să trăim modest, reducând drastic cheltuielile. O mulțime de oameni fac asta deja.

Dacă trebuie să te muți cu prietenul sau cu fratele tău ca să reziști financiar, sună-l. Dacă ai nevoie să iei un chiriaș ca să îți poți plăti ipoteca sau să îți plătești chiria, fă-o. Fă ce trebuie să faci pentru a merge mai departe. Sunt câteva milioane printre noi. Ieși din umbră. Economisește, gândește-te la o strategie, dă-te jos de pe tronul pe care poate credeai că stai și găsește calea care să te treacă peste vremurile grele.

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter