• Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

De ce nu e bună întotdeauna creșterea salariilor?

25 Noi 2018
Banii tăi

Aș vrea să fiu cât se poate de clar: nu poți mări salariile din pix, prin lege. Dacă o faci, viața se va răzbuna, așa cum s-a întâmplat și în 2010, când Elil Boc, pe atunci premier, a tăiat cu 25% lefurile și a concediat o groază de oameni. Nu mai erau bani. Sigur, Boc este  doar un exemplu. Istoria României are multe asemenea exemple. Acum o să vă fac un calcul simplu: să spunem că aveți o fabrică de scobitori, cu un angajat. Angajatul produce 1000 de cutii intr-o lună, pe care Dvs vindeti cu 3 lei cutia. Obțineți asadar 3000 de lei, din care îi dați angajatului 2000 de lei, mai dați 500 pe lemnul din care faceți scobitorile și vă rămân 500 de lei profit.  Dintr-o data, Statul vă obligă să îi măriți salariul angajatului la 2500 de lei. Mai dați 500 de lei pe lemn iar profitul rămas e zero.


Dacă însă nu reușiți să vindeți din mia de cutii decât 800, adică încasați doar 2400 de lei? NU ajung nici pentru salariu, darmite pentru a cumpăra lemnul necesar...

Și așa au apărut în istorie așa numitele curbe de sacrificiu.

 Într-o încercare disperată de a face economii, la 1 ianuarie 1931 a fost introdusă prima „curba de sacrificiu“. Salariile au fost diminuate cu 10% - 23%. S-a sistat acordarea de sporuri, iar avansările în funcție nu mai aduceau creșteri ale salariului.  La 10 februarie 1931, România a luat un nou împrumut extern, numit „de dezvoltare“. Sumă totală era de 1,3 miliarde de franci francezi, iar dobândă era una dintre cele mai ridicate ale epocii – 10,23%.
 
 În același an, Statul a introdus noi taxe, care au provocat inflație. Au scumpit pâinea și celelalte produse, mai pe șleau. În ianuarie 1932 a fost introdusă cea de-a două „curba de sacrificiu“, prin care salariile erau diminuate cu încă 10%-12%. Căderea producției și necesitatea achitării datoriei externe au secat bugetul. Funcționării de stat erau plătiți cu întârzieri de trei până la șase luni.
 
     Când o delegație de învățători a venit la Mamaia să se plângă primului-ministru Nicolae Iorga, afirmând că sunt disperați, acesta a ripostat: „Daca erați disperați, nu veneați în casa mea. Alături este marea” .
 
 În perioada aceea, curbele de sacrificiu au provocat derapaje sociale, inflație și au agravat criza. Partidele de factură legionară au câștigat adepți pe fondul nemulțumirilor sociale.
 
     “Pentru criză economică nu există medicamente monetare… Este o falsă și primejdioasă iluzie să-și închipuie cineva că prin devaluarea monetară și prin sporirea de semne monetare ajungem la o vindecare a crizei”(Victor Slăvescu, în perioadă când era ministru liberal al finanțelor)
 
 Prima „curbă de sacrificiu“ asupra salariilor a dus la acumularea unor venituri ale statului de 3,4 miliarde lei.
 O a două „curbă de sacrificiu“ a fost aplicată în septembrie 1932, aducând statului economii de 5 miliarde lei, iar o a treia „curbă de sacrificiu“ în februarie 1933.

Oare asta ne dorim?

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter