Statul a decis ca ANAF să publice în online celebra „listă a rușinii”, iar această măsură ridică semne de întrebare din perspectiva drepturilor contribuabililor. Consultanții fiscali merg chiar până acolo încât se întreabă dacă această măsură este legală.
CC Tax Advisory, de exemplu, atrage atenția că discuția nu este dacă statul poate publica în abstract asemenea liste, ci dacă modelul ales respectă cerințele de proporționalitate, necesitate și coerență juridică. Codul de procedură fiscală tratează datoriile contribuabilului ca informații protejate de secretul fiscal, dar același Cod obligă organele fiscale să publice pe pagina de internet proprie lista debitorilor și cuantumul obligațiilor restante. „Avem o contradicție pe care statul nu mai poate să o ocolească: datoria fiscală este, în principiu, informație protejată de secretul fiscal, dar devine publică automat imediat ce trece de un prag administrativ. Asta înseamnă că nu mai vorbim doar despre colectare, ci despre expunere reputațională cu efecte economice directe”, a declarat Cornelia Năstase, CEO CC Tax Advisory.
Publicarea online a datornicilor fiscali locali poate fi legală doar dacă trece testul proporționalității. În forma actuală, mecanismul ridică probleme de secret fiscal, coerență procedurală și eficiență reală la colectare. Guvernul a stabilit, prin HG nr. 220/2026, pragurile minime pentru includerea contribuabililor în listele debitorilor la bugetele locale: 1.200 lei pentru persoane fizice și 5.000 lei pentru persoane juridice. Listele se publică trimestrial, iar radierea se face în 15 zile de la stingerea integrală a obligațiilor restante.
CC Tax Advisory subliniază că, în cauza L.B. contra Ungariei, CEDO nu a spus că statele nu pot publica liste de debitori fiscali. A spus ceva mai important: nu poți construi o listă automată, nediferențiată și stigmatizantă fără să demonstrezi de ce publicarea acelei persoane și a acelor date este necesară și proporțională pentru scopul urmărit. Cu alte cuvinte, nu este suficient să invoci generic „interesul colectării”. Legiuitorul trebuie să arate că a cântărit situațiile diferite în care se află contribuabilii și că nu pune în aceeași categorie, fără discernământ, evazionistul, contribuabilul aflat în blocaj temporar de lichiditate și contribuabilul care contestă în instanță o creanță fiscală. Or, modelul românesc este vulnerabil exact aici: el pornește de la simpla existență a unei restanțe și nu de la conduita fiscală a persoanei, de la intenție sau de la caracterul definitiv al situației juridice.
CC Tax Advisory subliniază și o asimetrie care spune mult despre filosofia actuală a administrației fiscale. Pentru comunicarea actului administrativ fiscal, legea merge gradual: prin poștă cu confirmare de primire, prin remiterea actului, iar dacă aceste căi nu funcționează, prin publicitate. În această ultimă ipoteză, art. 47 din Codul de procedură fiscală prevede afișarea unui anunț la sediul organului fiscal și pe pagina de internet proprie, actul fiind considerat comunicat după 15 zile. În schimb, pentru lista debitorilor, publicarea online a numelui și a cuantumului datoriei este mecanismul central al presiunii reputaționale.
„Pe scurt: pentru actul care stă la baza datoriei, statul păstrează o procedură graduală și prudentă. Pentru stigmatizarea contribuabilului, merge direct la publicare online. Presiunea reputațională este digitală și rapidă; garanțiile procedurale rămân birocratice și lente”, a adăugat Cornelia Năstase.
Din perspectivă economică, CC Tax Advisory avertizează că o asemenea măsură poate produce exact efectul opus celui declarat. Pentru firmele aflate deja sub presiune de cash-flow, publicarea numelui pe lista debitorilor poate afecta contractele, relația cu băncile și accesul la finanțare, reducând tocmai capacitatea de a plăti. În loc să accelereze colectarea, măsura poate accelera deteriorarea poziției financiare a contribuabilului.