• Creditare
    Responsabilă
  • Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

Ninge cu zahăr peste sărbători

08 Dec 2015
Sfatul expertului

Ce ți-a adus Moș Nicolae? Dulciuri. Mi-a adus ciocolată, bomboane de ciocolată, napolitane cu vanilie și cu ciocolată, ursuleți de ciocolată, dropsuri, canguri de ciocolată (da, da, există, am primit noi de la prietenii noștri întorși din Australia), cookies cu ciocolată, caramele, bănuți de ciocolată, acadele, Elsa de ciocolată albă, praline, Jedi de ciocolată, brioșe, și un borcan mare, mare, plin cu cremă de ciocolată. Așa răspund mai toți copiii după zilele de Moș Nicolae care nu mai aduc nimănui vreo nuielușă care să sancționeze, simbolic, vreun comportament, ci doar delicii pentru diabet.

Desigur, urmează zilele în care Moș Crăciun va defrișa câteva păduri întregi de brazi apoi le va aduce micuților alte ninsori de zahăr și toate jocurile scumpe pe care le-au văzut în pauzele publicitare ale posturilor de desene animate la care mititeii se holbează cu fascinație în fiecare week-end când, în sfârșit, părinții cocoșați de oboseala de peste săptămână vor să răsufle și ei ușurați și-i abandonează în fața micilor și coloratelor ecrane.

În ce s-au preschimbat sărbătorile noastre? În cele mai bune perioade ale consumerismului deșănțat, în zilele în care cheltuim ca apucații, ne batem pe ultima jucărie, dăm ultimul ban din portofel pe o zorzoană și consumăm și creditul de pe card, numai ca să simțim magia “zilelor sfinte”? În epoci în care îi învățăm pe copiii noștri cum să mănânce cumplit de nesănătos, burdușindu-se cu produse doldora de zahăr, iar pe noi înșine cum să fim cu un pas mai aproape de spitalul care să ne trateze, la urgențe, de indigestia căpătată după ce am măcelărit porcii și i-am preschimbat în caltaboși, cârnați, felii de șorici și sarmale?

Poate că e timpul să ne oprim o secundă și să ne amintim că bucuria sărbătorilor poate fi simțită și dacă ne adunăm seara în jurul unei mese curate, pe care așezăm pâinea făcută, de data asta, în casă, și câte o cană cu lapte. În care spunem o rugăciune adresată unui Dumnezeu care nu ține cont de culte sau religii, ci doar de credința adevărată în bine, și ne dăruim unii celorlalți câte o scrisoare de drag, câte un obiect de podoabă făcut cu propriile mâini, câte un aranjament din crenguțe de brad desprinse cu milă de pe o creangă.

Poate că n-ar fi rău, înainte să aruncăm cu banii în stânga și-n dreapta, să ne aducem aminte că e mai de preț să ne știm în siguranță pentru ziua de mâine, cu oricât de puțini bani puși deoparte pentru situații neprevăzute, decât să risipim tot ce avem și, mai ales, tot ce nu avem încă, în numele spiritului unei sărbători care, privită și trăită astfel, așază mai sus pe lista de valori îmbuibarea și lăcomia decât generozitatea și iertarea.

Copiii mei mă reînvață, zi de zi, simplitatea, făcându-mi mereu daruri pe care le-au creat fără bani. Un desen plin de culori de la fiica cea mică. O pereche de cercei de lut modelati chiar de băiețelul meu. Un cântec susurat numai pentru mine și o felicitare de drag de la fetița cea mare. Sigur că voi primi, poate, și câteva daruri luate de la magazin, de la adulții din viața mea. Însă dragostea și bunătatea, clipa aceea de tihnă și răgaz în care cei din jur îți spun că te iubesc sunt neprețuite. După ele voi tânji, mereu, nu doar de sărbători.

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter