Din ce surse îți iei educația financiară?

Să o spunem din start: experiențele personale sunt mai eficiente decât cunoștiințele financiare, cel puțin la nivelul „incepatori”. 

Cei care s-au împrumutat în franci elvețieni între anii 2006-2008 sau cei care au luat credite ipotecare în lei între 2016-2017 aveau noțiunile de bază privind creditarea și costurile aferente (știau ce înseamnă DAE de pildă și cum să îl monitorizeze) dar le lipsea experiența proprie de datoric de-a lungul mai multor cicluri economice. Dacă ar fi beneficiat de asta s-ar fi temut de aprecierea unei valute de refugiu în criză (CHF) sau de efectul majorării dobânzilor când te împrumuți din start la costuri aflate la minime istorice. Până nu simți pe pielea ta emoțiile asociate unor asemenea fluctuații nu te poți considera educat financiar pe de-a întregul pentru că întotdeauna va există un mic spațiu pe care lăcomia să îl exploateze în dauna bunului simț și cunoștiințelor dobândite. Pentru că până la urmă vorbim de lăcomie în orice bulă, fie că e vorba de credite aparent avantajoase fie de acțiuni aparent ieftine. Iar împotriva unui sentiment nu se poate opune cu foarte mare succes un set de informații teoretice ci amintirea puternică a altor sentimente, preferabil unele prin care fi trecut chiar persoana în cauză sau, dacă nu, măcar unele despre care să fi citit/auzit.

Și iată că ajungem la subiectul nostru privind sursa educației financiare. E clar pentru toată lumea sper că nu din media poți obține cu succes așa ceva pentru că media reflectă preponderent sentimentul dominant al pieței la un moment dat (când bursele cresc vei citi opinii entuziaste, când piața creditului se prăbușește vei auzi sfaturi înțelepte post-factum) dar rareori își vor face loc în presă analiști contra-curentului și povești din vremuri trecute dar relevante pentru situațiile actuale. Și asta deoarece media este în principal o plaforma de vânzări și nu una de analiză sau educare. Cărțile care să descrie emoțiile și convulsiile prin care societatea a mai trecut în precedente bule/crize financiare ar fi mult mai utile pentru că mereu există paralele de făcut cu trecutul. Experiența celor apropiați ar fi o altă sursă pentru cei care nu au încă vârstaa la care să fi depozitat un bagaj de experiențe personale relevante în domeniu (deși, ultima mare criză a fost doar cu 10 ani în urmă și toți cei trecuți de 35-40 de ani ar trebui să fi tras concluziile de rigoare în ceea ce privește capcanele piețelor financiare).

În concluzie, dacă te rezumi la audierea unor prelegeri academice despre lumea finanțelor vei rămâne nepregătit emoțional pentru crizele pe care le parcurg acestea periodic. Dacă n-ai avut șansa de a trece personal prin momente dificile care să-ți formeze simțul critic necesar poți încerca totuși să apelezi la intermediari-fie din cercul de cunoscuți, fie autori recunoscuți care să vorbească despre asta. 

  

citește mai departe