• Teste
  • Pontul
    Săptămânii
  • Resurse
  • Evenimente
  • Calculatoare
  • Știri

De ce e bine să ne plătim datoriile

25 Iun 2018
Sfatul expertului

În ultima perioadă, au apărut sau sunt în pregătire diverse legi care, deși aparent fac bine clienților, pe termen mediu produc mai mult rău decât și-ar închipui cineva. Așa cum, atunci când dai o lege care să reglementeze stomatologia, e bine să-i întrebi și pe stomatologi ce părere au, așa și atunci cân dai legi care privesc banii, întreabă-i pe cei care lucrează cu banii ce părere au. Și am să mă explic.  Vecinul meu Ionescu i-a împrumutat marți 100 de lei lui Popescu, vecinul de la 3. Până la leafă, joia următoare, hai maxim o zi după, în caz că întârzie salariul. Popescu înșfacă sută, le cumpără copiilor ciocolată și mâncare,  după care da drumul la televizor și își deschide o cutie de bere.


Dimineață, Popescu își amintește că e miercuri și că are să-i dea 50 de lei lui Ornescu de la 4. Nu-și face griji. Îl sună și-i spune că în locul celor 50 de lei îi face cadou o carte care valorează cel puțin o sută. Între noi fie vorba, nici vorba de așa ceva: cartea se găsea în comerț cu 20 de lei. Ornescu devine furios. Împrumutase la rândul lui de la Cornescu cei 50 de lei pe care urmă să îi restituie. Ți-am dat bani, îmi dai înapoi bani! urlă în telefon Cornescu! Popescu trânti repecptorul, nu înainte de a-l face pe Ornescu nesimțit și lacom.
 
 În ziua de leafă, Popescu trecu pe la Ionescu, dar nu că să-i restituie banii, ci să-i propună o rescadențare. Ne-a tăiat din salariu, bunul meu prieten. Nu-ți dau acum toți banii că realmente nu am cum!. Dar uite, ia azi 20 de lei și diferență la leafă următoare! Ionescu se gândi o secundă și acceptă. Nu avea multe variante, oricum.
 
 Așa i-a mers o vreme, fără că nimeni să bănuiască faptul că Popescu nu avea nici serviciu și nici nu intenționa vreodată să își achite datoriile. Drept este că la un moment dat, vecinii care îl împrumutaseră și care la rândul lor aveau bani de restituit altor vecini, au ținut o ședința în spălătoria de la parterul blocului. Ce facem cu Popescu?, această era temă ședinței. Dacă nu îi dăm bani, asta își pune dreaq capăt zileleor și nu își vede niciunul dintre noi banul înapoi. Dacă îi mai dăm bani, se cheamă că întreținem un viciu, iar noi în loc de banii împrumutați o să ajungem să dăm înapoi celor care la rândul lor ne-au împrumutat, niște cărți și reviste. Ne mâncăm omenia în cartier. Ce naibii facem?
 
 În realitate, scenariile nu sunt multe:
 
 Varianta 1. Ștergi toate datoriile lui Popescu și o iei de la zero. Cam periculos. O să săra toți vecinii lui Popescu să le ștergi și lor datoriile. Nu se face…
 
 Varianta 2. Faci o echipă care să administreze veniturile lui Popescu. Vezi câți bani îi intră, îi virezi în contul datoriilor, minus banii de pâine. De analizat, deși omul se poate opune….
 
 Varianta 3. Îi dai în continuare bani pe promisiunea că ți-i va returna cel mai târziu la calendele grecești. Trebuie să fii prost să faci asta. Ai și tu nevoie de bani, că și copiii tăi ar mânca ciocolată și s-ar duce la Disneyland. Exclus, fără garanții serioase…
 
 Varianta 4. Îl iei pe Popescu deoparte și faci o înțelegere privată cu el, fără că ceilalți să afle. Dificil, fiecare încearcă un asemenea plan și nu prea merge. În plus, dacă se prinde careva, ți-ai terminat obrazul.
 
 Varianta 5. Încerci să convingi și alți vecini din bloc să îi dea bani lui Popescu. De ce să pierzi doar tu? Mai sunt și alte capre ale vecinilor care pot muri. E dificil însă să mai găsești fraieri.
 
 Ce vreau să spun este că datul în plată de pildă poate funcționa nu doar la nivel de indivizi ci și în ce privește Statele. Uitați-va la Grecia și la împrumuturile lor. De fapt, nu Grecia s-a salvat zilele trecute, ci cei care au împrumutat-o. Grecia devine astfel efectul unei cauze cu mult mai sofisticate. Datul în plată poate merge la nivel de Stat, dar nu și la nivel individual, fără anumite condiții.

 Asistăm de fapt la o uriașa schemă Ponzi, în care cei care pierd se cred învingători, iar cei care aparent câștiga, vor fi mării perdanți.

 

Dan Popa

ÎNTREABĂ EXPERTUL

Întreabă expertul

Ai întrebări? Avem răspunsuri!

ABONARE LA NEWSLETTER

Newsletter

Abonare la Newsletter