Cei un miliard jumate de utilizatori ai Facebook-ului de pe întreaga planetă petrec în medie 20 de minute pe zi stând să dea Like-uri, să comenteze sau doar să se uite la postările celorlalți. Dacă luăm în calcul că este o medie planetară, putem să ne dăm seama cât de importantă a ajuns în viețile noastre rețeaua de socializare a lui Zuckerberg. Iar dacă ne întoarcem la vechea formulă cum că timpul înseamnă bani, atunci, da, într-adevăr, iată de ce invenția lui chiar își merită banii.
Probabil că dacă un miliard jumate de oameni ar oferi zilnic câte douăzeci de minute pentru a duce la bun sfârșit un proiect comun, ar muta și Himalaya mai la sud, în doar o săptămână. Dar cu siguranță ne-am mobiliza cu mult mai greu pentru asemenea job comparativ cu felul în care pornim voioși în drumeția cu Like-uri și Share-uri.
Angajatorii se plâng că oamenii, la birou, stau prea mult pe rețelele de socializare, iar eu însămi am constatat că semnalizările noilor mesaje - și pofta mea de-a arunca un ochi peste ele – îmi lungesc durata sarcinilor cu mult peste limita capacităților mele și a eficienței.
Timpul și concentrarea sunt resurse de preț pe care, din plăcerea de a mai vedea ce fac și ce zic ceilalți, le nesocotim, fără să ne dăm seama că nesocotim astfel, propria viață. Câte lucruri facem în același timp? Scriem un proiect, ni se face dor de mama, citim alt proiect, ne gândim la prânzul care nu mai vine o dată, verificăm mailul, ascultăm o melodie, răspundem la un sms, dăm un like, fiindcă iar a scris Mîndruță ceva haios și nu putem să-l lăsăm să aștepte... De câte ori ne oprim din ce avem de făcut și mai aruncăm un ochi pe geam sau pe facebook? De câte ori ne vine, fără să ne pese că asta ne dă tot programul peste cap.
Învăț din seminariile lui Robin Sharma cât de simplu devine totul atunci când suntem concentrați pe ceea ce avem de făcut. Când fixăm deadline-uri ample pentru proiectele mari și termene precise, orare, pentru proiectele mici. Am de făcut 20 de minute de gimnastică, de la 8 la 8 și 20. Am cinci pagini de scris de la 9 la 11. Am de studiat un nou capitol de la 11 la 1... Pentru că, hai să ne amintim că există termene precise și dead-line-uri, în sensul dureros de propriu al cuvântului dead, care nu țin seama de rătăcirile noastre. Viața, cu tinerețea și frumusețea ei, curge între termene precise. Depinde doar de noi cât de concentrați și eficienți suntem atunci când iubim, când trăim, când învățăm să nu mai murim.
