Punga de plastic nu e "cool"

În urmă cu mai bine de patru ani lumea business-ului de mase plastice din România era lovită de o teribilă ordonanță a Guvernului care, în concordanță cu recomandări europene, cerea o taxare minimă a pungilor de plastic.
 
„Se instituie o taxă, denumită în continuare ecotaxă, în valoare de 0,2 lei/bucată pentru pungile de tip sacoșă - banană, cu mâner aplicat, sau maieu -, din material, care nu sunt biodegradabile, începând cu data de 1 ianuarie 2009, încasată de la operatorii economici care introduc pe piața națională astfel de ambalaje de desfacere. Ecotaxa se evidențiază distinct pe documentele de vânzare, iar valoarea acesteia se afișează la loc vizibil, în vederea informării consumatorilor finali.“
 
După dezbateri aprinse în jurul a 20 de bani, principalii retaileri s-au conformat și nu mai distribuie în mod gratuit pungi din plastic clienților, orientându-se fie spre vânzarea lor, fie spre comercializarea de sacoșe reutilizabile sau din materiale biodegradabile.

Scopul final al taxării pungilor de plastic este ca ele sa nu mai ajungă în natură. Ei bine, în România, după un cincinal de taxare, pungile acoperă toate ogoarele patriei otrăvind pământul pentru 300 de ani, având în spate un consum imens de petrol și tulburându-ne estetic locuirea.
 
Multe state au ales soluția radicală. Italia și multe state americane progresiste au interzis complet pungile de plastic admițându-le doar pe cele din materiale biodegradabile. State civilizate precum Germania sau Danemarca au impus taxe pe punga de plastic direct retailerilor, reducând consumul acestora cu peste 66%.
 
Alte state, precum Marea Britanie ori Irlanda, preferă să motiveze consumatorii în a deveni mai responsabili și să le ofere alternative din plastic degradabil (de obicei obținut din porumb sau chiar din orez), pungi de hârtie, sacoșe textile etc. În unele zone, responsabilizarea consumatorilor se face cu campanii finanțate de stat sau de către ONG-uri ori chiar prin mijloace ușor perverse: imprimarea de imagini “rușinoase” pe punga de plastic precum jucării sexuale.
 
Un filon roșu în lumea europeană, însă, este modificarea mentalității; aproape peste tot în Europa sau America a purta pungi de plastic devine un gest degradant, demn de oprobriu public precum fumatul în locuri publice, parcarea automobilului pe trotuar sau pe locurile persoanelor cu dizabilități sau intratul în față la coadă. Unde se află deci consumatorul (responsabil) român?

 

citește mai departe

Încearcă și:

Adaugă comentariul tău folosind Facebook