Hârtia online

Cu câțiva ani în urmă povesteam despre o întâmplare personală legată de o mică problema administrativă la o institutie publică romanească. Chestiunea era minoră, aproape insignifiantă; trebuia să recuperez o sumă minusculă. Una dintre condițiile bizare era să mă prezint cu pașaportul la sediul instituției. Pașaportul meu avea doar vreo două pagini ștampilate pentru că în ultimii ani nu circulasem decât în Uniunea Europeană.
 
Convins fiind că îi interesează doar paginile folosite, l-am rugat pe functionar să aibă amabilitatea să le copieze. Însă amploaiatul a tras la xerox pașaportul din scoarță-n scoarță. Cam 18 foi albe pe care le-a semnat și stampilat. Era o chestiune de comunicare greoaie în interiorul instituției, de altfel o instituție cu un sistem informatic desăvârșit, și pentru asta funcționarul copia foi albe.
 
Mai apoi, a trimis foile albe prin fax către un alt birou, un oficiu "de mai sus". Deci 36 de foi consumate pe nimic. La care adaug încă două foi, cerere-tip și copie. A fost și mai amuzant când am lăsat cartea de vizită, amploaiatul a xeroxat-o. "Cum de ce? Așa trebuie, e mai bine. Lasați, să fie, nu se știe niciodată".

Analizând, doar 5% din hârtia folosită în birourile din România provine din celuloză reciclată. Economia de hârtie, însă, e cea mai ușoară metodă de a reduce deșeurile solide dintr-o companie ori o instituție. O medie globală a deșeurilor din organizații identifică hârtia folosită la 40% din totalul deșeurilor solide.
 
Dematerializarea operațiilor de birou (tranzacții on-line, baze de date virtuale, semnătură electronică, comunicare prin rețele virtuale etc.) cruță copacii și pădurile.
De mulți ani, guvernul promite e-guvernare. Simpla informatizare a unor proiecte guvernamentale nu înseamna că am trecut la guvernarea electronică. În România, ca de obicei, se votează legile, după care sunt puse vraf la arhivă (pe suport de hârtie).
 
Un specialist în IT îmi atragea atenția că nu trebuie să dăm vina pe guvern; practicile de business din companiile românești și mentalitatea în general sunt mari consumatoare de hârtie. E ca un făcut, în ultimii ani, de când există programe de e-guvernare și semnatura electronică, se consumă ușor mai multă hârtie. Facturarea și arhivarea electronică mai au încă de așteptat.
 
Pe de altă parte, componenta de mediu din aceste legi ori programe este infimă. Într-o țară cu o administrație publică infernală e de înțeles că legiuitorul s-a gândit în primul rând la accesul mai rapid la informații. Cu toate acestea, în ultimii zece ani, deși am semnat o multime de acte și tranzacții în România, nu am folosit semnătura electronica niciodată.
 
Am iscălit cu pixul zeci și zeci de contracte și acte administrative, ba chiar și copiile lor, în numele meu sau în numele organizației la care lucram. E numai vina mea pentru că încă din 2001 legea spune: "Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnatură privată".
 
Deci nu există nicio prevedere legală care să ne oprească de la reducerea folosirii hârtiei.

citește mai departe

Încearcă și: