Luminiţe, artificii, Moş Crăciuni, colinde, vin fiert, produse tradiţionale, artizanat, aglomeraţie şi...preţuri mari.

Cel puţin în teorie, momentele/locurile ideale pentru a face achiziţii sunt reprezentate de lichidările de stocuri şi retailerii cu dever mare. Lichidarea de stoc se face de multe ori acelerat astfel încât marja de profit se reduce până la dispariţie iar mulţi vânzători chiar au pierderi. Similar, când cumperi de la cei care fac rulaje mari poţi spera că marja lor s-a redus pentru a facilita acumulările pe volum (asta dacă n-au o poziţie de monopol în piaţă).

Ei bine, unde se încadrează târgurile de Crăciun în peisajul celor care vor să facă achiziţii de sezon cu o oarecare componentă investiţională? Păi, pe nicăieri. Nu e vorba de lichidare de stoc ci de plasare strategică de stocuri. Nu poţi spera la adaosuri mici pentru că vânzările se limitează la zilele târgului astfel încât toţi vor să-şi maximizeze profitul.

Aşa că, dacă tot ai ajuns la târg, ar trebui să pleci de la premisa că cel mai ieftin o să fie degustarea...atmosferei de sărbătoare. Poţi face totuşi cumpărături simbolice dar n-are rost să mergi cu sacul. Hainele, obiectele cu specific local le găseşti mai ieftin la terminarea sezonului rece, merindele tradiţionale la magazinele de specialitate deschise tot timpul anului. Ce rămâne? Mai rămân vinul fiert şi turta dulce care te conectează fără mari cheltuieli la atmosfera locului şi pentru care poţi da fără mustrări de conştiinţa câţiva firfirei plus. Şi, cum spuneam, privitul care nu costă...