Cine “cumpără” solidaritate?

Am mai discutat despre dărnicie şi motivele care-i fac pe săraci mai generoşi decât bogaţii. Problema se poate pune similar şi în cazul solidarităţii.

Pe scurt, un sărac e deseori generos sau tinde să fie mai generos decât un bogat, gândindu-se că sumele modeste la care renunţă nu-l vor trece graniţa în lumea bogaţilor. “Am nevoie de bani dar şi cu 100 de lei în plus şi cu 100 în minus nu voi deveni bogat, pot deci să fac o fapta bună cu ei”. Cine este mult mai bine mobilat financiar îşi înăbuşă uneori impulsurile de a dărui ceva pentru că se teme că gestul de a dărui poate fi începutul unui obicei care să-l aducă din nou în lumea săracilor. “Acum am bani dar dacă încep să dau câte 100 de lei fiecăruia mă voi obişnui să dispreţuiesc banii iar banii nu stau la cei care se poartă urât cu ei” este filosofia unor bogaţi.

Mai este însă o motivaţie pentru dărnicia săracilor şi opacitatea bogaţilor. Gândul că în felul asta se poate tranzacţiona solidaritatea. Săracii care dau bani sau îşi oferă ajutorul gratuit  se gândesc că pot fi şi ei în situaţia asta iar ajutorul acordat li se poate întoarce. Bogaţii în schimb cred că banii din cont îi pun la adăpost şi că îşi vor putea “cumpăra” ajutorul altora fără să fie deci nevoie să pretindă gesturi reciproce.

 

 

 

 

 

citește mai departe

Încearcă și: