Ce am învăţat de la tata, legat de bani

Există multe lucruri foarte importante pe care un părinte trebuie să i le ofere copilului: comportamentul decent, manierele corecte, respectul pentru ceilalţi, cinstea şi valoarea muncii. Acestea sunt doar câteva care mi-au trecut acum prin minte. Dar, pe lângă acestea, mai e un lucru pe care mulţi dintre noi îl uităm sau cel puţin îl neglijăm: să-i învăţăm pe cei mici să aprecieze banii. Două sunt întrebările cruciale: când să începem şi care sunt cele mai potrivite metode?

Amintire cu tata

Ţin minte că, atunci când eram copil, ai mei mă mai trimiteau în oraş să iau pâine sau lapte. Îmi dădeau banii exacţi, iar eu mergeam la magazin, îi dădeam vânzătoarei banii, iar ea îmi returna o pungă în care era o franzelă sau o sticlă de lapte. Recunosc, asta nu m-a învăţat prea multe despre valoarea banilor. Prima lecţie pe care am primit-o despre bani a fost prin clasa a 6-a când, trimis de părinţi într-o tabără la mare, mi-au dat pentru cele două săptămâni echivalentul a 100 de euro. În tren spre mare, am rămas fără bani-ori îi pierdusem ori mi-i furase cineva. Nu mai ţin minte şi nu are nicio importantă acum. Cert e că rămăsesem fără niciun ban. Evident, când am ajuns în tabără i-am sunat pe părinţi ca să le dau vestea cea proastă şi să îi rog să îmi mai trimită nişte bani întrucât nu aveam din ce să-mi cumpăr nici măcar un suc. Tată m-a ascultat, mi-a spus că îmi vor trimite jumătate din suma iniţială, dar să ţin minte că banii pe care i-am avut la dispoziţie reprezintă o săptămână de muncă. Aşa încât să mă pregătesc ca, odată ajuns acasă, să merg să îi ţin locul tatălui meu la serviciu timp de o săptămână.

Tată era preot. Ţinea slujbe în fiecare dimineaţă, iar la sfârşit de săptămâna avea  de oficiat nunţi şi înmormântări. Nimic nu mă îngrozea mai tare decât să apar îmbrăcat în preot şi să cant în faţă unei mulţimi de oameni ceva ce habar nu aveam. Cele două săptămâni au fost pentru mine nu un prilej de relaxare, ci unul de chin.  Aveam coşmare cu mine, greşind cântările preoţeşti într-o biserica uriaşă, iar cei din biserică huiduindu-mă.  Evident, nu am fost nevoit să ţin slujbe sau să oficiez căsătorii ori înmormântări. Dar pentru mine, a fost o bună lecţie. Una care m-a învăţat să măsor involuntar banii în ore de muncă prestată pentru a-i câştiga. Dar să revin.

Când ar trebui să înceapă lecţiile despre bani date copilului?

Copiii pot fi învăţaţi despre bani  începând de la vârstă de 5-6 ani. Din clasa întâi sau din clasa a doua îi puteţi lăsa copilului pe mână săptămânal o sumă modestă de bani-5 lei să zicem-iar anual, de ziua lui, suma poate fi suplimentată cu încă câte 5 lei.

Această sumă poate fi crescută sau scăzută în funcţie de rezultatele şcolare ale copilului sau de diferitele sarcini ce i se dau în cadrul gospodăriei.  Copilul va avea astfel sentimentul că îşi “câştigă” acei bani  prin munca fizică pe care o face (dusul gunoiului la pubela din curte, ştersul prafului în camera lui şamd) sau prin cea intelectuală (rezultatele la învăţătură). Acest concept va fi foarte important pe toată durata vieţii. Acordaţi-I copilului controlului financiar.

Ştiu, e tentant să îi spui copilului pe ce are voie să îşi cheltuie banii şi pe ce nu, dar nu ştiu dacă asta e cea mai bună soluţie.  Poate că ar fi mai bine ca uneori să le oferiţi copiilor o libertate deplină în luarea deciziilor de a cheltui, măcar pentru faptul că vor învăţa singuri lecţii financiare valoroase.  Desigur, beneficiind de mai multă experienţă, puteţi să-i ajutaţi cu sugestii şi exemple, dar permiteţi-le să ia singuri deciziile finale legate de bani: cum să economisească, să cheltuiască sau cum să-şi investească banii.

Unii experţi financiari recomandă că orice om (nu doar copiii) să pună deoparte 10% din venitul lui, să investească alte  10% din venituri, iar cu restul de 80% să trăiască pur şi simplu.

Nu uita: exemplul copilului tău eşti tu!

În cele din urmă, amintiţi-vă zicala veche : ”Fă ce zice popa nu ce face popa!”. Adică acelaşi comportament financiar ar trebui să-l aveţi şi dvs., nu doar să-l predicaţi altora. Acest lucru este deosebit de important. Aţi putea de asemenea să-i implicaţi pe copii în anumite decizii financiare ale familiei, cum ar fi cele legate de împărţirea bugetului pentru vacanţa de iarnă şi de Revelion, urmând că ei să vă ajute să decideţi unde să mergeţi în funcţie de ceea ce vă permite bugetul.

Indiferent ce modul în care procedati, să nu vă aşteptaţi că ei (copiii)  să înveţe singuri despre gestionarea banilor. Poate că vor învăţa în timp, dar sigur vor înţelege mai uşor  ca adulţi cum vine treaba cu gestionarea banilor dacă primesc o bună instruire în copilărie.

citește mai departe

Încearcă și: